Luna de la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Intra in incapere o Argintica. Fata se uita la ea, de parca atunci ar fi vazut-o pentru prima oara. Si poate ca asa si era, nu avea de unde sa stie. Oricum, fata parea de treaba. I se parea ca este putin mai mica decat ea, dar nu conta asta in mod deosebit. Avea un par lung si argintiu care pe ea o fascina. Era atat de draguta. Oare de ce purta haina aia ciudata, larga si neagra? Ce moda ciudata in castelul asta. Apropo, oare ce castel era acesta? Si ce cauta ea in acel castel? Dar nu conta asta in mod deosebit, atata timp cat afla cine era si mai ales cine era fata cea draguta care tocmai intrase.
-Bonjour, salut! Je m'apelle, numele meu, se pare, este Aylee. Fata asta ciudata si verde mi-a zis. Common t'apelle tu? Numele tau care este, mi-l spui te rooooooog.
Argintica se uita la ea de parca tocmai ar fi picat de pe ceva planeta straina numai de ea stiuta. Aylee nu intelegea de ce se uita la ea asa de ciudat. Daca era acolo, in acea camera unde era ea, insemna ca erau prietene, nu?
Dar daca erau prietene, atunci de ce nu ii raspundea la o intrebare atat de simpla? Aylee se uita la ea ranita, in timp ce Argintica o privea in continuare cu scepticism. Verzisor, 'Eliza. Retine. Numele ei este Eliza.' statea intr-un colt (mai mult sau mai putin, caci sala era rotunda) si se uita la ea cu tristete. 'De ce o fi trista?' Ii veni o idee, dar o alunga rapid. Eliza zisese ca sunt surori, dar ea nu prea o credea. Cum sa fie ea sora cu fata aceea ciudata? Poate ca intelesese ea gresit, poate ca, de fapt, Verzisor ii spuse ca ea e sora cu Argintica. Argintica la care inca nu ii cunostea numele. Dar nu conta in mod deosebit.
-Hai sa iti arat cat e de belle, aaa frumos locul, zise si o trase de mana pana la una dintre ferestre. Privi cerul. In acea noapte magica, luna era de un rosu intens. Aylee o privi si incremeni.