Gentelmen Aren't nice

[Erin O. Blaque]

Me And Lucas

Alergase ca o nebuna pe holurile castelului special pentru a ajunge in acest loc.Desigur, avea grija sa se opreasca de fiecare data cand dadea peste un perfect sau alte persoane ce acest fel, insa nu o deranja sa incetineasca din cand in cand, caci in fond, nu era o maniaca a vitezei, ci doar o vipeina foarte grabita.Tinta ei principala, o camera foarte draguta, si foarte ascunsa in care nu intrau prea multi, iar cei cre intrau nu mai ieseau aceeasi de cele mai mule ori.Se spunea ca acolo exista o anume oglinda, care infatisa ceea ce iti doresti cel mai mult, insa de multe ori, acest lucru era afisat cu o infatisare macabra, desigur, depindea totusi de persoana.Si pe langa asta, erai oare destul de curajos incat sa ai initiativa de a privi cu adevarat in oglinda reusind doar sa presupui ce vei vedea?Ei bine, ea una era hotarata sa se uite, caci cel putin avea sa isi dea cat de cat seama ce avea sa urmeze mai departe.
Roba ii flutura usor in spate, lasand curenti de aer in urma, iar parul, lasat liber cum ii placea sa il tina, urma exemplul pelerinei, lungimea lui fiind de asemnea destul de mare.Surase intr-un final deschizand in liniste usa, apoi intra in liniste in camera.Acum avea sa vina partea cea mai frumoasa, iar ea, ei bine, zambea in cel mai siret mod posibil.