The mistery beyond the picture

[Asaki Sayoko]

-Okuni, poate cer un lucru imposibil, dar am nevoie s-o reţii pe Hakata până merg să văd ce e cu Eliza... Dacă s-a transformat în om - şi aşa se pare - nu mă pot baza pe faptul că "se descurcă". De fapt, nu ştiu nici cum mă pot baza pe tine, pisică de un kilogram jumate, să ţii în loc cincisprezece tone.

Însă pisica făcu un semn din cap, ca şi cum ar fi zis "Du-te-odată", aşa că şatena sări peste balustradă, care, răpusă de vreme, căzu în urma ei, ajungând în câteva secunde lângă viperină. Observă rana de la mâna acesteia şi ştiu imediat că se tăiase în cilindrul de sticlă agăţat de lănţişor, care zăcea încurcat la câţiva centimetri mai în spate. Îl recuperă, privind fiinţa pe care, involuntar, şi-o numi, în gând, prietenă. Îi întinse o mână.

-Eşti bine? Mă rog, atât cât poate fi cineva în starea ta de acum.