We find each other

[Aylee L. Lovel]

Aylee se opri dintr-o data. Eliza incerca sa mai traga de ea, dar Aylee nu se misca. Simtea ca ceva nu e in ordine. Apoi simti un miros care o lovi. Era sigura ca Eliza nu il simtea. In primul rand ca era foarte departe, iar in al doilea rand, oamenii nu isi simt mirosul unul altuia, numai parfumul sau chestii de genul asta. Se smuci din mana prietenei sale si incepu sa alerge in jos pe scari, fara sa ii mai pese ca nu e acasa la ea, ba chiar ca nu era prea bine primita in acea casa. Cu coada ochiului vazu ca sora ei o urmeaza cu oarecare sovaiala si cu o fata ciudata. O rupse prin holul cel lung si se tranti de usa, ca sa se deschida mai repede. Traversa in fuga curtea si se opri in strada. Adulmeca aerul, ca un caine de vanatoare. O lua la stanga si alerga, alerga. Apoi dintr-o data se lovi de cineva. Se lovi de cel al carui miros il simtise. Pe langa mirosul omului, Aylee simti si mirosul fricii, ceea ce nu ii placea chiar deloc. Era unul dintre baietii cu care se intalnisera in tren. Nu ii venea in acel moment numele lui in minte, dar chiar nu conta in acel moment.
-Ce s-a intamplat? De ce esti asa de speriat? Unde e Shane? Cum ne-ai gasit? Intreba ea dintr-o suflare, fara sa ii lase timp sa raspunda.
-M-am luat dupa tiparul mintal al Elizei, zise el. Aylee nu intelese, dar nu conta in acel moment. El continua, deci nici nu mai conta prea tare ce inseamna. Si Shane, despre el vreau sa va vorbesc. Am nevoie de tine. Te rog, vino cu mine.
In spatele ei, Eliza se opri ca trasnita. Mai mult ca sigur ca auzise numai ultimele deoua propozitii, care nu sunau prea bine pentru ea, atata timp cat erau zise de "baiatul ei" si adresate prietenei ei. Aylee se intoarse ca sa ii explice.