We find each other

[Eliza G. Blest]

Mai avea rost sa mai stea la explicatii . La inceput , inima spusese sa da , dar mintea ei invinsese , fortand-o intr-un fel pe viperina , sa nu mai zica nimic si sa plece. " La urma urmei e doar o prietena , inca una foarte buna , iar el ce e ? Nu , nu mai e nimic . Aceesi poveste , ca intotdeauna . De cate ori trebuie sa se repete ?? De ce ? Cu Aylee nu am nimic . Sa faca ce vrea , dar cu el . Ohh .. Ce imi mai pasa mie acum . " Se intorsese pe calcaie , ducandu-si o mana la piept , masurandu-si rasuflarea , apoi alergase din nou spre casa , nedorind ca Aylee sa o urmeze . De fapt , de ce ar face asta ? Cine ar face asta ? Si apoi , ea ce sa caute in casa . Ura incaperile inchise , intre patru pereti si dorindu-si moartea cat mai rapida . Nu .. avea sa mearga in alta parte , undeva unde nimeni nu ii stia locul ei . Un mic zambet ii aparuse la coltul buzelor si ocolise casa , fugind repede , simtindu-si rasuflarea din ce in ce mai apriga , iar inima batand nebuneste , oboseala luand-o pentru a nu stia cata oara prin suprindere.

"Se vede ca nu sunt tocmai in apele mele . Vreau .. sa fiu inghitita de pamant , cum a fost nimfa Daphne , cand era urmarita de Apollo . Oare eu nu sunt in aceeasi postura ? Sa fiu urmarita ? Nu .. " , rasese isteric , fara sa se uite in spatele ei . Nu ii pasa deloc daca se afla sau nu cineva in spatele ei . Cui ii pasa . Nimanui . Poate lui Raven. Dar ea ce putea sa faca ? "Intotdeauna stric totul . Nu inteleg de ce mai traiesc daca eu fac numai prostii ! Sa ma ia cineva din locul asta . Daphne , in mitologie , s-a rugat la tatal ei sa o scoata din dilema . Cred ca si tatal meu ar fi de acord sa faca asta pentru mine . Nu s-ar supara deloc . Nici macar maicamea , sau sormea cea mica . Deloc . Abia astept . Dar cum sa fac ? Cui sa ii spun ? De fapt , nu , stiu cui sa ii spun . Problema e ca .. cum ? " Se impiedicase de ceva tare , si cazuse cu fata de pamantul moale , simtind cum noroiul moale i se prelingea pe fata . "Scapa-ma .. "