Eclipsa

[Veronique A. Dupont]

• Vrajitorul se apropie de ea si il recunoscu pe loc. Se enerva cumplit cand vazu chipul viperinului, dar incerca sa se linisteasca pentru a nu-l speria. Ii era, insa, foarte greu sa-i inteleaga comportamentul. Trecusera prin atatea impreuna si fusesera la un pas de moarte, iar el parea ca uitase toate acele intamplari. Luptasera amandoi pentru vietiile sale si el avea de gand sa renunte la a sa in virtutea unei singure clipe. O clipa ce ar fi putu face diferenta.
  'Ma plictiseam' raspunse fata sarcastica incercand sa-l certe pe viperin din priviri.
  Isi aranja din nou puloverul pentru ca se facea din ce in ce mai frig si continua sa-l priveasca pe Sal in liniste. Stia ca daca ar mai fi spus multe ar fi explodat si nu s-ar mai fi putut stapani, dar nu-i statea in caracter sa taca.
  'Ce a fost in capul tau?' intreba ea inca pastrand un ton calm, dar aspru in acelasi timp.
  Isi lua geanta din nou pe umar si dori sa plece. Nu era sigura ca inca mai dorea sa auda motivatia baiatului si era prea obosita ca sa-i mai explice ca ceea ce facea nu era corect. Era destul de mare sa se descurce si singur. Probabil ca i-ar fi lipsit, dar ar fi putut trece peste disparitia lui precum trecuse peste multe altele din trecut. Toti pareau ca pleaca la un moment dat din viata sa, niciunul ne mai intorcandu-se.