Picaturi amare

[Salathiel Donnerkrieg]

Nimic nu ar fi putut sa-l prinda nepregatit pe Sal, care de cate ori auze zgomote arunca cateva blesteme, apoi intreba cine e si apoi se uita sa vada daca mai traieste cineva pe acolo. Din fericire dupa ceva interactiuni cu diferiti elevi, reflexele viperinului se mai temperasera. Atent la ploaia de afara insa, baiatul reactiona prompt la aparitia Isabellei.

"Avada keda..." se opri brusc realizand cat de ridicol arata. Mana stanga ii era legata la piept, nu avea bagheta iar mana dreapta, pe care o intinsese inainte, era acoperita cu bandaje. Mai facuse multe blesteme de neiertat fara bagheta, dar nu bandajat in halul asta, aproape incapabil sa isi miste mana.

"Scuze, Isa." mormai el, cand vazu cu cine are de-a face. "Hai, intra, nu-i nimeni pe aici, ca de obicei."