Gentelmen Aren't nice

[Erin O. Blaque]

Isi dadu ochii peste cap cand il simti in spatele ei insa nu facu nici o miscare, nu schita nici un gest.Ramase la fel cum statea inainte, singurul lucru pe care il putea vedea in oglinda, era ei bine, imaginea lui si ceea ce isi dorea ea.Surase rautacios intrebandu-se oare ce vedea el in acea oglinda, insa cand ii simti mainile pe umerii ei se bloca pur si simplu ramanand intepenita exact ca o stana de piatra.
Dulce?zise ea scotand un pufnit ce dadea o usoara tenta de ironie doar ca apoi sa se intoarca pur si simplu si sa se uite la cel care ii deranjase momentul de extaz din fata oglinzii.Ai vrea sa fiu mai dulce zici?continua prinzand intre degetul aratator si cel mijlociu o suita de par pe care o rasuci fara pic de deranj, colturile gurii ridicandu-se usor intr-un suras rautacios.
Afla dragul meu, ca distrugerea aurei tale, nu ma atinge cu nimic!Iar dulce...depinde ce faci pentru a ma indulci!

Figura lui plictisita era destul de draguta, fata de bietii baieti care oricat de viperini ar fii fost, tot cu fete pocite ramaneau.Trebuia sa fie sincera, in fond cu sinceritate ajungi foarte departe.Desigur, daca te pricepeai sa minti, ajungeai mult mai departe, iar o minciuna bine plasata putea duce la atat de multe lucruri, incat naiba stia cum se mai putea repara asa ceva.Avea o gramada de exemple extraordinare, insa nu avea rost sa le enumere chiar in acel moment.
Si deci..cu ce ocazie pe aici?Nu cred ca ai venit doar sa vizitezi frumusetea asta de castel!