Eclipsa

[Salathiel Donnerkrieg]

Ochii baiatului erau aproape negri si priveau fix un punct aflat undeva in spatele viperinei din fata lui. Pleoapele pe jumatate deschise erau din cand in cand acoperite de parul rascolit de vant. Salathiel statu cateva clipe asa, bucurandu-se de vantul ce ii mai linistea impulsurile.

"Nu ti-am reprosat nimic Ronnie, doar am constatat un fapt. E treaba ta ce faci, cand faci si cum faci. Si daca tie ti se pare ceva normal sa nu ne vedem atata timp dupa cele petrecute la Durmstrang, nu am nimic impotriva."

Iritarea de mai inainte lasa loc unei tristeti adanci pe care chipul baiatului insa n-o reflecta, pastrandu-si implacabilitatea de mai inainte. Inauntru insa, Sal simtea cum locul gol din sufletul sau era rece, uscat si dureros.