Eclipsa

[Veronique A. Dupont]

• Il lasa s-o imbratiseze pentru ca era prea obosita ca sa lupte. In plus, stia prea bine ca avea nevoie ca cineva sa-i poarte de grija. Fusese singura mult prea mult timp si obosise sa trebuiasca mereu sa se descurce pe cont propriu. Avea nevoie de cineva caruia sa-i pese de ea si de starea in care se afla. Avea nevoie de cineva care s-o imbratiseze in momente ca acela, cu toate ca persoana in cauza stia cat de urat ar fi putut reactiona viperina.
  Isi lasa capul pe pieptul lui pastrandu-si, insa, mainile lipite de corp. Incepuse sa tremure si stia ca nu era vina frigului. Ii era rau. Golul din stomac inca nu disparuse, facand-o sa se simta bolnava. O durea fiecare parte din corp, iar raniile ce i se astupasera cu vreo luna in urma o ardeau de parca aveau de gand sa se deschida si sa lasa siroaie de sange sa o acopere. Isi inchise ochii pentru ca simtea ca va incepe sa planga. Imbratisarea, durerea, lacrimile si toata acele amintiri care-i bantuiau mintea zi si noapte o faceau sa se simta slaba. Sa simta ca are in permanenta nevoie de cineva. Poate ca nu era complet adevarat, dar nici nu se smulsese din imbratisare percum obisnuia sa faca.
  'Vreau sa fim prieteni' sopti fata.