Silence ... or maybe not

[Asaki Sayoko]

-Vorbesc din experienţă. Un loc strâmt când eşti atacat e o idei rea de tot. Nu te supăra, dar dacă este cineva rescunoscut majoritar pe plan mondial ca fiind inventiv peste măsură şi cu - subliniez - spirit practic, odată ce fiecare îşi depăşeşte naţionalismul, acela e japonezul. Dar am o soluţie şi ca să nu fim expuse.

Pierdea aer şi energie vorbind, dar nu avea ce face. Luă cuţitul Kunai şi o prinse pe Rose de încheietură, făcându-i o tăietură mică pe podul palmei. Luă picătura de sânge de pe lamă pe degetul arătător şi făcu un semn cu mâna. În clipa imediat următoare, cele două erau înconjurate de zece şoimence blonde şi zece asiatice şatene.

-Acum, dacă vrei, mergem şi în Inima Diavolului ăstuia al tău, dar îţi spun clar că se numeşte aşa cu un motiv, deci eu prefer să nu mă duc acolo.

În timp ce ele fugeau în aceeaşi direcţie, cele 20 de iluzii, grupate câte două, se împrăştiau care-ncotro.