Lost in Paradise

[Bella Emily Rose]

Trupul Bellei era întins pe pământul rece, acoperit de rouă. Simţea cum inima îi bătea cu butere, iar tâmplele îi zvâcneau de durere. Visele ei de altădată deveniseră acum o amintire pierdută în timp, căci vederea ei devenea din ce în ce mai înceţoşată. Totuşi acea stare de ameţeală nu o opri din a vedea lumina unei baghete plimbându-se pe lângă ea.
Ar fi vrut să strige cât o ţineau plămânii după ajutor, dar nu ştia dacă avea vreun rost. Poate că era vreun elev, care s-ar fi speriat mai tare şi ar fi fugit de ea.
Ce e drept, în zilele bune, nu era o fată urâtă, dar acum, trântită la pământ şi acoperită de frunze uscate şi nămol, arăta precum un monstru al pădurii.
Oricât de tare s-ar fi lăsat cuprinsă de frică, instincturile şi curajul său erau mai presus.

- Oricine ai fi, te rog să te apropii! Am nevoie de tine.

Nu ştia dacă acele cuvinte pe care tocmai le rostise erau suficient de convingătoare, dar cel puţin era mulţumită pentru că încercase. Acum nu se mai văita. Doar aştepta în linişte, ascultând paşii care se îndreptau spre ea.