Once upon a story

[Lucas Sasha Neitzke]

ooc:Imi place la nebunie rochia..pacat ca e sumbra pentru o fata atat de plina de bunatate cum este India

ic: In sfarsit, aceasta era ziua cea mare cand putea foarte liber sa respire usurat si nu doar, avea ocazia sa fie unul din fericitii prezenti a celui mai grandios, ba nu, celui mai fermecator spectacol al anului, cel putin asa auzise ca va fi, si cum era el un barbat dintre putinii care iubeau arta, nu avea de gand sa rateze o asemenea ocazie unica. Bineinteles, ar fi fost mult mai adecvat unui barbat sa invite o domnisoara cu el insa nu avea nevoie de o sacaitoare care avea sa-i umfle capul cu tot felul de nebunii si vaicareli, le stia perfect, voiau doar sa mearga la concertele cantaretilor renumiti..bla bla bla...poveste veche. Deci, inevitabil aparuse singur si nu era foarte afectat de privirile babuitoare atintite asupra sa, isi permise chiar sa cocheteze cu din priviri cu cateva domnite destul de dragute. Isi cauta locul rezervat pregatindu-se din timp pentru micul spectacol. Pe chip ii era intiparita o expresie neutra de parca nu era afectat de ceea ce se intampla in scena. Totusi nu se putu abtine sa nu ridice scurt sprancenele atuci cand zari o fata al naibii de cunoscuta. Deci gasise si motivul pentru care India era atat de usoara si dansa atat de bine, isi aminti rapid de prima lor intalnire..oare poti sa uiti asa ceva? Zambi, insa nu foarte evident. Cand se lasa cortina si toti oamenii au inceput sa se agite unul cate unul el ramase pe locul sau asteptand sa iasa toti. Se ridica cu un oftat lung si isi scoase bagheta din buzunar, va avea nevoie de ea cand va incerca sa dea de acea domnita.
Perfect, se afla acum exact in fata usii pe care scria clar sa nu intre nimeni fara permisiune..pacat, nu obisnuia sa respecte regulile, deci deschise usa fara a se mai obosi sa bata. Un zambet dracesc ii lua prizoniera fata cand o zari vrand sa se dezbrace.."Se pare ca nu am intarziat..poti sa continui..nu ma deranjezi." Zise el punand un buchet mare de trandafiri rosii pe masa de care se rezema in secunda urmatoare. Nu putea sa nege faptul ca avea u corp frumos..niciodata nu negase acest lucru si acum..in sfarsit vazuse care era si cauza formelor ei perfecte.