The Boulevard of Broken Dreams

[Veronique A. Dupont]

• Ploaia nu vroia sa se opreasca. Curgea din ce in ce mai puternic cu picaturi din ce in ce mai mari, inundand pamantul. In magazin era cald, dar viperina inca mai putea simti raceala noptii ce-i intrase in carne. Isi descoperi mana intr-un loc si observa o pata vinetie impregnata pe pielea sa alba ca portelenaul. Injura in soapta si apoi se acoperi la loc. Nu era o problema majora pentru ca, de cand se nascuse avusese probleme cu pielea sa mult prea sensibila pe care si adierea vantului o ranea.
  Il privi pe barbat in ochi pentru cateva secunde si fu intrigata pe loc de misterele pe care irisii lui de culoarea ciocolatei cu lapte le ascundeau. Se putea vedea pe fata ridata trecerea anilor, dar nicio schimbare nu era mai proeminenta decat cea asupra sufletului, iar ochii, pana la urma, sunt oglindirea sufletului.
  'Ce magazin primitor aveti' spuse viperina in reptomita si incepu sa mearga alene pe podeaua imaculata din lemn de nuc.