Once upon a story

[Isolde du Maurier]

• Se uita la oglinda cu o privire ingrozita, vazandu-l deasupra ei, cu mainile infigandu-se in oasele umerilor ei. Insa nu ii desprinse degetele, ci ramase nemiscata zeci de secunde, pana cand putu sa sopteasca, cu o voce sparta:
  "Stiu.". Isi aseza rochia mai bine, acoperindu-se tot mai mult, pana cand corsetul mai avea putin si ii descoperea sanii, apoi incepu sa traga si de ala in sus, deoarece, fiind foarte decoltat, nu se simtea deloc in largul ei. Isi muta privirea de la oglinda, deoarece imaginea aceea o durea, nu stia de ce.
  "Ai iubit vreodata?", intreba ea dupa o clipa de gandire. "Ai simtit vreodata ceva? Ai simtit?"
  Ofta si incepu sa se joace cu faldurile rochiei, ca un copil pedepsit, si cu care nu vorbeste nimeni. Ii venea sa se bata pentru ca era asa o proasta, si ar fi dat orice numai sa se schimbe.