Once upon a story

[Lucas Sasha Neitzke]

Era cuprins intre dorinta si demnitate. O dorea alaturi, sa-i zumzaie mereu ca il iubeste ca ere nevoie de el, ca nu are nevoie de el..trebuia sa recunoasca de atatea ori ca era o dulce, o dulceata de fata care pendula mereu intre dorintele ei, si la naiba...coapsele ei frumoase si parfumul il innebuneau si ar fi dat dovada de slabiciune daca ar fi recunoscut sa ii dedicase o carte pe care nu o publicase inca. Era un roman..de ragoste, rareori scia ceva romanic cu atata suflet cum o facuse acum, in acea carte. Continua sa-i sarute gatul si auzindu-i vorbele ei chicoti scurt. Ii lasa picioarele sa alunece pe podea eliberand-o din stransoarea sa in secunda urmatoare. Se indeparta de ea, lasand-o nedumerita si confuza, oricine ar fi fost dupa o asemenea parasise spontana. "Ai dreptate..nu meriti sa traiesti daca crezi ca nu meriti sa traiesti.." Zise el intorcandu-se si privindu-i ochii. Voia ca ea sa-si aminteasca spusele lui in spital, insa ea nu o facea..credea ca incepe totul de la inceput in timp ce el voia sa continuie de unde a ramas. "Ce te face sa crezi ca pot sa fiu langa tine..ce te face sa crezi ca ma meriti..si ca nu te mint chiar in acest moment, ca te folosesc..ca imi bat joc de tine chiar acum razand malefic in sinea mea cat de naiva si prostuta poti sa fii..ce te face sa crezi toate astea? nu stii daca nu te-am mintit pana acum..nu stii nimic despre mine..poate sunt un criminal..poate altceva..si mai rau.." Se aseza pe unul din scaunele apropiate asteptandu-i reactia..probabil era ingrozita.