Once upon a story

[Isolde du Maurier]

• Isi aminti de scenele pe care le tocmai le jucase, cu femeia prinsa intre doua iubiri, si il vazu asezandu-se. Repetase de atatea zeci de ori acei pasi de dans, acele sentimente, incat acum i se paru doar o reluare. Se aseza in genunchi la picioarele lui, cuprinsa de farmecul piesei de teatru, care devenea treptat treptat insasi viata ei, bineinteles fara al doilea ins.
  "Crezi ca mi-ar pasa? Nu. Poti fi un criminal, poti rade de mine, dar eu nu mai pot nega. Nu. Nu mai imi place de tine. Chiar deloc. Insa, cu fiecare secunda petrecuta in prezenta ta, eu...devin tot mai nebuna, mai nebuna, tot mai nebuna. Dupa tine. Poti sa razi de mine, poti sa faci orice vrei, insa...nu-mi nega dragostea, pentru ca a-s innebuni. Nu-ti cer nimic, absolut nimic, doar sa te stiu in siguranta. Accept sa fac orice vrei, doar lasa-ma sa te mai sarut o data. Un sarut, apoi plec, dispar pentru totdeauna. Un sarut, si nu o sa ma mai vezi vreodata. "
  Ofta, prinzandu-si mainile in jurul picioarelor lui, uitandu-se la el, cu rochia imprastiata peste tot in jurul sau.