Sad but true

[Odette B. Malfoy]

Odette deschise brust ochii. Nu ii venea sa creada ca atipise asa repede. Probabil era mai obosita decat credea. Slava Domnului ca cineva se gandise sa o salute si sa o intrebe ce face prin acele locuri. Dadu sa raspunda dar un cascat lung o opri.
-Pierd vremea, zise Odette cand in sfarsit se opri din cascat.
Privi in jurul ei; nu mai era prea multa lume. Oare cat dormise? O privi iar pe Madison si ii zambi.
-Tu ce mai faci? Cum e in anul II? o intreba amintindu-si ca tocmai trecuse in anul II.
Lua niste frunze uscate in mana si incepu sa se joace cu ele, in timp ce astepta un raspuns. Se intreba daca Madison era bine pentru ca parea sa ezite in acordarea unui raspuns.
-Madi, esti bine? intreba Odette incepand sa se ingrijoreze.