The Shadows of Our Voices

[Salathiel Donnerkrieg]

Copac, copac, paianjen urias, copac, copac, centaur, copac, copac, copac...o fata.

Sal isi controla matura la timp, ridicandu-i botul destul cat sa o evite pe vrajitoare, trecand la multi metri deasupra ei apoi facu un cerc pentru a se intoarce, aterizand undeva in apropiere si lasandu-si matura ascunsa. Nu stia cine e fata si nici nu voia s-o sperie dand buzna cu matura peste ea, desi era sigur ca macar il auzise cand trecuse pe deasupra ei.
Auzi intrebarea ei si striga pe cel mai dragut ton posibil, lucru care niciodata nu ii reusea.

"Eu!" apoi adauga "Nu vreau sa te ucid!"

Cateva secunde mai tarziu isi dadu seama ca nu fusese o idee extraordinar de buna, desi era obsnuit ca oamenii sa creada ca vrea sa-i omoare, in situatia de fata asigurarea nu sunase prea convingator.