Silence ... or maybe not

[Asaki Sayoko]

Între timp, şatena lăsase toţi devoratorii proaspăt răsăriţi fără bagete, rămânând ocupată doar cu trei care puteau face vrăji fără... Din păcate, se descurcau mult mai bine ca ea.

Într-un singur moment de gândire lipede în furtuna de reacţii şi atacuri pur şi simplu necaracteristice unei fiinţe umane, Sayoko observă că lucrurile mergeau mai bine atunci când nu gândea, mai ales când avea de-a face cu nişte oameni fără logică. Pentru a-i împiedica să facă vrăji fără baghetă, asiatica recurse la un lucru pe care nu s-ar fi văzut făcându-l: Înfipse atât de adânc pumnalele în palmele Devoratorilor, răsucindu-le apoi, încât acum putea să vadă oasele din ele şi mai tot de pe partea cealaltă. Şi ea se alesese cu nişte răni puţin adânci, pentru că oricât ar fi apărat-o Tamayuchi de Blestemele de Neiertat, o mică, mică parte a efectului lor tot ajungea la ea.

Odată vrăjitorii lăsaţi în totală încapacitate de a face... orice, ea luă poziţie de drepţi cu spatele la peretele opus priveliştii însângerate.

"Apare duduca şi am şters-o" gândi.