give me a reason to believe

[Salathiel Donnerkrieg]

Statea in genunchi, in spatele unei baraci, sub ploaia rece si necontenita. Bagheta ii zacea aruncata cine stie unde, dupa ce se dovedise inutila. Palma dreapta ii era crestata de taiaturi adanci, dar mica sfera de argint infipta adanc in ea nu parea afectata. Picaturile i se prelingeau pe mana, apoi se amestecau cu sangele visiniu inainte sa cada in balta noroioasa si rosie de desubt.
Cu urlete de durere, baiatul incepu sa loveasca scurt, dar tare cu un colt vechi si tocit de basilisk, facand sangele sa tasneasca si mai tare din rana. Nu ii mai pasa de durere insa, voia doar sa-si indeparteze blestematul obiect din mana.
Cu cateva ore in urma mama sa murise intr-o padure intunecata, nestiuta de nimeni, si singurul lucru care mai putea ramane din ea era horcruxul esuat pe care baiatul fusese obligat sa-l poarte in mana dreapta pana atunci. 'Asa voi fi tot timpul cu tine!' ii zambise ea inainte de a-i spinteca palma si a pune mica sfera acolo.


Picaturile se prelingeau pe antebratul dezgolit al lui Sal, trecand peste semnul intunecat si scurgandu-se in mici siroaie printre degetele rasfirate, nu inainte de a mangaia usor marginea cicatricii din mijlocul palmei.
Isi uitase manusa, dar nu mai conta acum. Isi uitase multe lucruri, incluzand bagheta, si se afla acum pe una din ulitele din Hogsmeade imbracat doar intr-un tricou negru si stramt pe sub roba prevazuta cu o vraja Impervio. Pasea rar prin baltoacele ce oglindeau cerul plumburiu, incercand sa isi tina roba sa nu fie umflata de vantul obraznic.
O zari, langa una dintre vitrine, si se indrepta intr-acolo. Incerca sa n-o priveasca direct, pentru ca nu stia ce ar putea sa denote expresia sa in momentul acela. Probabil repulsie, si nu era corect, pentru ca ea n-avea nicio legatura cu asta. Ea doar il lasase, ca toti ceilalti.
Era uda si ii era frig.

"Stii, exista vraji pentru uscat hainele." i se adresa Sal, inca neprivind-o.