Se aseza pe iarba usor uscata si incepu sa se uite de jos la colega sa viperina. Isi dadu capul pe spate si incepu sa se gandeasca la ce spusese aceasta. Orice confesiune avea sa-i faca nu putea fi mai rau decat ideile ce-i strafulgerau mintea si de care nu putea sa scape apoi luni intregi. Se intampla sa-si imagineze situatii imposibile, sa viseze la oameni pe care nu i-ar fi putut avea niciodata si sa se amageasca apoi nopti intregi cu acele ganduri ce-o distrugeau.
'Poti sa-mi spui orice' spuse ea si ar fi vrut sa adauge si un cred ca am auzit lucruri mai rele, dar nu dori s-o descurajeze pe Oddy. 'Toti fugim de probleme. Acest detaliu nu ne poate face mai mult sau mai putin viperini. Suntem viperini pentru ca asa am fost nascuti. Nu intelegi, ne-a fost predestinat sa fim in aceasta casa si nimic nu poate schimba mostenirea noastra'.
Incepu sa se joace cu degetele sale lungi, nenatural de albe si osoase printre suvitele ciocolatii de par ce incepusera sa i se deschida la culoare in ultimul timp intr-un blond nesuferit.
'Merci' zise viperina folosindu-se de accentul frantuzesc pe care-l mostenise de la tatal sau. 'Sunt fericita ca viperinii nu ma urasc' continua zambitoare amintindu-si cu cata frica primise din nou postul de sefa de casa.
my momma { raised } me a prophet
|
/
Be Quick or Be Dead
