Walk With Me

[John Miller]

John mergea incet prin intunericul deplin, cu mainile adanc bagate in buzunar, cu un zambet satisfacut pe fata. Padurea Interzisa ii speria pe multi, dar lui ii placea sa se plimbe prin ea. Cel mai rau lucru care i s-ar fi putut intampla ar fi fost sa moara, iar asta nu il speria deloc. Niciodata nu ii pasese cu adevarat foarte mult. Vedea moartea ca pe o simpla trecere catre un nou loc. Unul mai bun. Orice ar fi fost mai bine decat viata pe care o avea pe pamant. Se mintea singur cu iluziile si sperantele lui. Desi era foarte incapatanat si determinat, stia ca oricat de mult si-ar fi dorit sa paraseasca Lumea Magica si oricat de mult s-ar fi straduit, tatal lui nu avea sa ii permita asta. Si orice se intampla, tatal lui era mereu cel care lua deciziile finale. Era motivul principal pentru care John il ura atat de mult.

Un lup se auzi urland in noapte, iar zambetul lui John crescu. Adora lupii. Ii credea a fi cele mai frumoase animale. Isi dorise sa creasca unul, dar nu era atat de simplu. Un lup nu este un caine. Se bucura in schimb ca forma Patronusului sau era un lup. Intalnise multi in acea padure, dar nu fusese niciodata muscat. Reusise mereu sa scape de cei agresivi, iar cei mai blanzi venisera la el, unii chiar il lasase-ra sa-i mangaie pe cap.

John se rasuci si se uita imprejur, incercand sa gaseasca lupul pe care il auzise urland. Grabi pasul, mergand mai repede, incepand chiar sa alerge cand il auzi din nou, sunetul departandu-se. "Ah, la naiba, unde esti??" spuse el nervos, continund sa fuga.

Simti o durere in stomac si piept cand se izbi de ceea ce parea a fi o alta persoana, si cazu la pamant puternic. Injura printre dinti si se ridica destul de repede si nervos, remarcand surprins ca se lovise de o fata. Si ea cazuse datorita impactului, dar nu se ridicase inca. O privi putin amuzat, oferindu-i mana lui pentru a o ajuta. "Ce cauti tu aici? Locul asta nu e bun pentru fetite. Te-ai ratacit?" o intreba ironic, pastrandu-si insa un zambet cald.