give me a reason to believe

[Veronique A. Dupont]

• Il urma in liniste gandindu-se la ce ar fi putut insemna acel de ce. Nu vroia sa insiste, dar o deranja foarte tare faptul ca nu-i raspunsese la intrebare. Nu-i placea sa fie ignorata si ura cand i se ascundeau lucruri. Acea situatie putea parea putin paradoxala, dar toata viata sa era astfel.
  'Capul de Mistret suna bine' rapunse aceasta dupa un minut sau doua.
  Isi aminti de ultima data cand fusese acolo impreuna cu Daniel, un alt viperin. Nu obsnuia sa frecventeze acel loc, dar atunci fusese trimisa de devoratori intr-o misiune ce implica foarte multi viperini si slujitori ai intunericului. Isi amintea vag ca il placuse pe Daniel cu adevarat, dar misiunea era prea importanta pentru ca sentimentele sale frivole s-o pericliteze.
  Se trezi brusc din visare cand auzi zgomotul infernal produs de un tunet. Simti ploaia imbibandu-i la loc hainele si incepu sa mearga mai repede. Ura vantul si modul in care ii ravasea parul, si asa foarte incurcat. Ura mai tot ce o inconjura si stia undeva in interior ca nu era bine ceea ce facea, dar ajunsese intr-un punct in care se uita in jur si nu putea gasi niciun detaliu cat de mic care sa-i placa.
  
  Isi desprinse mana de cea a viperinului si o lua la fuga catre intrarea in local. Se arunca pe podeaua prafuita apropape imediat ce intra si se trase langa semineul vechi de piatra in care ardeau lemne pe toata perioada iernii. Isi duse manile catre foc pentru a se incalzi si incepu incetul cu incetul sa-si simta din nou carnea ce pana atunci ii statuse amortita pe oase.