Regasirea..

[Valentino Gaunt]

"Hmmm" se gandeste Valentino "Am o idee! Urmeaza-ma" ii spune Julietei si ii intinde mana.

Aceasta se uita confuza la el , il ia de mana si merge dupa el. Dupa vreo 5 minute aceasta se opreste si il intreaba:

"Mai avem mult? Am urcat sute de scari pana acum.."

"Imediat... promit." Ii spune Valentino si ii saruta usor buzele inainte sa poata spune altceva.

Ultimul rand de scari a fost pe departe cel mai lung.Era o scara in spirala extrem de ingusta incat atunci cand au ajuns sus erau amandoi ametiti. Dar s-a meritat pe deplin. Cei doi au pasit pe marmura rece a celei mai inalte terase din tot castelul.

"Ce turn e asta? Ca nu este nici al Cercetasilor nici al Ochilor de Soim?"

'E turnul de nord....ma gandeam sa stam aici doar noi...privim apusul soarelui..." spune baiatul visator

Cerul deja avea o nuanta rosiatica ... nici cel mai talentat pictor nu ar putea realiza in desenele lui asa ceva. Cei doi indragostiti sunt uimiti de acest moment al zilei si de sentimentele care le simti la vederea unei imagini asa superbe. Dar nimic nu facea momentul cu adevarat special decat ca erau impreuna , el si ea , viperin cu cercetasa , tinandu-se de mana si admirand peisajul.

Dintr-o data un fluturat de aripi puternic se aude. Julieta tresare. Valentino o strange in brate si o linisteste.

"Nu-i nimic. Ti-am pregatit o surpriza"

Aceasta este uimita de ceea ce vede. Nu altceva decat un hippogrif in toata regula

"Esti nebun?" zice ea alarmata

Valentino incepe sa rada , face o plecaciune in fata hipogrifului , ii mangaie usor cu mana penele si cand acesta se lasa in jos se urca pe spinarea acestuia.

"Ai de gand sa mai stai mult cu gura cascata sau te urci?Daca ne prinde o incurcam dar eu zic ca merita riscul. Ce zici de un tur adevarat al castelului?"