Secretul Ariadnei

[Salathiel Donnerkrieg]

Sal hotari sa se intoarca in locul unde se trezise la inceput si sa gandeasca bine problema. Nu stia mai nimic despre mortile celor care facusera vraji folosind bagheta, dar stia ca imprejurarile fusesera ciudate. Puea deci sa traga concluzia ca ce i se intampla acum era foarte normal si nu se afla in nu stiu ce limbo care semana cu mintea lui incalcita.
Isi aminti brusc ca inainte de a muri bunicul sau, toti il cautasera disperati si nu il gasisera nicaieri pentru ca mai apoi sa apara de cine stie unde in camera sa, cu Ariadna in mana, desi tatal sau o ascunsese imediat dupa disparitie. Totul incepea sa capete din ce in ce mai mult sens. O bagheta blestemata, dar nu sa omoare. Trebuia sa fie ceva la mijloc, diferenta dintre un vrajitor normal si unul intunecat era prea putin vizibila in fata blestemelor pentru ca Gregorovitch sa fi pus asemenea mijloc rudimentar de protectie.

Gandurile ii fura intrerupte insa cand se pomeni cu Bell peste el, aparand parca de nicaieri. O privi lung si mormai:

"Nu-mi spune. Stiu."