The Shadows of Our Voices

[Eliza G. Blest]

"Mare minune ca esti viperina . Oricine poate vedea asta de la cinci kilometrii departare . Ma surprinzi ca te-ai intors la ..forma ta umana . A trecut ceva timp de cand nu ai mai facut-o .. " , spusese o voce calma , din spatele unor copaci . Trecusera mai multe secunde pana ca viperina sa isi faca aparitia in luminis . Nu a mai pus piciorul in padure de mult timp , si dat fiind ca era o luna stralucitoare pe cer , nu rezistate ispitei in a se scufunda in crengile cazute la pamant din padure . Nu ii venea sa creada ca putuse sa dea la o parte obisnuita ei in a se plimba noaptea printre acele locuri inspaimantatoare dar si mistice , pentru niste teme pe care nu le intelegea deloc , si nu le mai gasea rostul . Facuse un pas , doi pasi , lenti , indreptati spre Claire , cu privirea la cer si usor buimaca .

Ajunsese , desi nu isi dadea seama cum , langa viperina argintie , zambindu-i cu drag . Ii placea la nebunie ca avea acei ochi violeti , precum ai ei si mai ales ca erau atat de profunzi . Avea adesea senzatia ca se va pierde in ei si niciodata nu s-ar mai putea intoarce la normal , insa , in acel moment , nu se lasase batuta ca in alte dati . Isi luase privirea de la ea , indreptand-o spre cei doi viperini din luminis .
"Sal , ce incantare sa te revad . Cum de se intampla ca in ultimul timp , dau peste tine , orice as face ? Si tu .. te-am mai vazut o data , la biblioteca , atat nu ? " intrebase Liz , in timp ce o analiza pe fata cu interes .