Secretul Ariadnei

[Bell Evans]

• Tanara il privi cu oarecare mirare; se astepta sa il aduca pe el inapoi, nu sa fie ea dusa in locul acela necunoscut. Clatina insa usor din cap, amintindu-si de cat de diferite erau vrajile si efectele lor; nu puteai spune ca toate actionau la fel, mereu existau exceptii. Iar Ariadna nu era tocmai cea mai obisnuita bagheta - ea era o exceptie.
  
  Privi in jur in urmatoarele secunde, incercand sa afle la randul sau in ce loc se aflau; zidurile inalte se ridicau impunatoare in jurul ei, parand sa o stranga in imensitatea lor tacuta. Era o liniste nepamanteana, de parca labirintul ii provoca sa o intrerupa. Voia doar sa se intoarca; si incepea sa aiba mari indoieli in ceea ce presupunea asta. Cine stie ce trebuiau sa faca. Ariadna avea sa le rezerve si mai multe surprize.
  
  "-Am folosit Prior Incantato!" murmura tanara, intorcandu-se spre viperin; il privi cu parere de rau, simtindu-se oarecum vinovata. "Si am riscat..si am pierdut" sfarsi ea, cu o voce deznadajduita. Avea un noroc fenomenal.
  
  Se indeparta incet de Sal, oprindu-se in fata unui zid; se lasa sa alunece de-a lungul sau, sfarsind prin a se aseza pe jos. Simti raceala pietrii patrunzandu-i in piele, dar nu ii dadu importanta; isi cuprinse genunchii cu bratele, lasandu-si capul pe ei. Inchise ochii si incepu sa se gandeasca la ce se intamplase pana atunci. Trebuia sa fie ceva - o legatura intre Ariadna si acel loc. Sau poate o legatura intre vraja folosita si labirint? Sau o legatura intre toate trei ii raspunse mintea ei. Nu reusea sa se gandeasca la o solutie concreta de scapare - avea prea multe idei, prea multe framantari si nelinistit. Probabil primul lucru pe care ar fi trebuit sa il faca era sa se calmeze. Si restul dupa.