The Shadows of Our Voices

[Lexie Stryder]

• In lumina argintie, pergamentul galbui aproape ca straluceau, iar cuvintele scrise de mana, cu un scris ordonat, inclinat, scrise cu cerneala neagra stateau inerte pe el. Lexie scria repede, facand scurte pauze cand voia sa se gandeasca. Literele straluceau cand cerneala era proaspata, apoi se uscau, lasand doar urme subtiri, dar clare, pe textura poroasa.
  
  Lexie zambi cand isi termina eseul. Da, era cel mai ciudat loc in care isi putea face temele, insa avea nevoie de liniste si pace, iar camera de zi a viperinilor era plina si zgomotoasa. Biblioteca era inchisa deja, iar castelul era cufundat in intuneric. Asa ca iesise la o "plimbare nocturna" prin Padurea Interzisa, si daca tot avea instrumentele la ea, se apucase si de eseul pentru Potiuni.
  
  Insa un zgomot ii atrase atentia din spatele ei. Stranse pergamentul repede, il ingheui in geanta si, punandu-si-o nonsalant pe umar, se strecura printre copaci, spre un luminis mic, unde intalni patru viperini. Le observa insignele din piept.
  Eliza, Sal, Claire si Moreen isi intoarsera privirea spre ea. Ii cunostea pe toti din diferite locuri. Pe Sal, Eliza si Claire ii stia de la acea 'conferinta' din camera de zi, iar pe Moreen, din vacanta, cand se intalnisera in Lumea Incuiatilor.
  "Buna, spuse, stanjenita.