What Hurts the Most

[John Miller]

John incerca sa se relaxeze, desi il durea tot corpul din ce in ce mai mult. Stia ca este in siguranta alaturi de Bell, si asta il facea sa fie calm. Nu vroia decat sa isi revina si avea incredere in ea ca il va ajuta cu asta, asa ca suporta totul fara prea mare zarva. Se intoarse incet din nou cu fata la ea dupa ce termina, si ii multumi prieteneste, cu un zambet pe buze.

"Vacanta mea a fost... banuiesc ca in regula..." spuse el, cand aceasta il intreba. "M-am intalnit cu prietenii mei Incuiati si am iesit cu ei si ne-am distrat de minune. Si am cunoscut multe fete noi care m-au placut si am avut niste partide de sex foarte fierbinti." zise, zambetul lui crescand tot mai mult.

"Dar... Bineinteles ca tata a stricat totul, ca de fiecare data. Continua sa incerce sa imi spulbere toate visele si toate sperantele si toate planurile de viitor. Ma enerveaza atat de mult incat uneori as vrea sa-l omor!" Era ura in glasul lui cand spuse asta, si aproape ca ii paru rau. Nu este bine sa iti urasti parintii, dar John nu simtea nici un fel de legatura emotionala intre el si tatal lui. "Nu a fost niciodata tatal meu... Cel putin, eu nu am simtit niciodata ca ar fi. Si sigur el nu ma vede ca pe fiul lui. Sunt probabil un sac de box bun si un servitor util sau ceva..." zise el, de data aceasta cu o durere in glas ce parea sa il macine. "Imi urasc viata..."