Everything I ever wanted III

[Matt I. River]

Baiatul nu putu face altceva decat sa o priveasca. Ceva, in adancul inimii sale, se trezise inca o data ca sa dovedeasca si sa motiveze sentimentele sale. A fost ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc, ingaduindu-i baiatului sa priveasca in acei ochi albastri o eternitate, poate mai mult, in timp ce buzele ei erau nehotarate, intre zambet si tacere. Si asta se cheama iubire, un lucru mai vechi decat oamenii, mai vechi decat lumea insasi, care totusi rasarea cu aceeasi forta oriunde doua perechi de ochi se intalneau cum faceau privirile celor doi in acel moment, in dormitorul linistit, cufundat in tacere si semi intuneric.

Buzele se hotarara intr-un final sa zambeasca, iar ceea ce urma fu punctul culminant al existentei baiatului. Acela era limbajul pur al lumii, fara explicatii, pentru ca astfel de lucruri nu necesita explicatii ca sa isi continuie drumul in nesfarsit. Tot ceea ce intelegea Matt era faptul ca in clipa aceea se afla in fata femeii vietii lui, cea care detinea cheia catre inima sa si refuza sa o foloseasca, fiind la fel de constienta ca si baiatul ca erau destinati unul celuilalt. Si toate acestea fara sa fie nevoie de cuvinte.

Totusi, la fel cum lipsa cuvintelor nu inseamna neaparat intelegerea sufletelor, nici prezenta lor nu inseamna trivialitate si dovada de slabiciune, astfel incat Matt o imbratisa pe Isabella si ii sopti la ureche:

"- Te iubesc."