Ricochet

[Victor A. Olivier]

• Viperina incerca toata ziua sa nu fie atenta la explicatiile ghizilor si toate sfaturile lor tampite. Nu avea de gand sa sparga ceva, sau pentru Dumnezeu, sa atinga chestiile astea plictisitoare. Pentru ea Vajthatul reprezenta ceva doar asa, de distractie, in nici un caz de a fi pus in muzee. Pentru numele Sfintei Maioneze, doar nu avea de gand sa faca lucruri ciudate intr-un muzeu! Se facu disparuta toata ziua, ceilalti colegi ai ei nici nu ii remarcara lipsa, daramite vreun profesor cu care venise. Colinda prin toata cladirea, sperand sa nu dea nas in nas cu cineva cunoscut, insa nu avea de ce sa se ingrijoreze.
  Intra din greseala intr-o camera in care practic nu era nimic. Cel putin asa credea ea, pana sa vada ca de fapt, intrase intr-o incapere care continea prima hotoaica creata. Nu isi dadea seama cum putuse sa faca aceasta greseala, insa ce-i drept, nici nu fusese atentionata in vreun fel. Se uita pentru cateva secunde la mingiuta aurie cu aripioare, apoi se plictisi, si iesi imbujorata din camera, ca un copil care a facut ceva rau. Isi aranja parul lung si blond-roscat, ochii ei albastri privind obraznici prin imprejur, dand cu ochii de un individ dubios. Il privi sceptica, si cu nasul pe sus, isi aranja roba, si inchise usa camerei, cu un clinchet usor.