Everything I ever wanted III

[Isabella River]

• Isabella isi simtea inima cum creste de bucurie si cum ii bate tot mai tare, gata sa ii iasa din piept; iar in linistea deplina din camera, era sigura ca Matt putea chiar sa o auda.
  Urmari atenta linia fina a maxilarului sau, conturul buzelor, felul in care lumina cadea pe chipul sau si cum intunericul ii ascundea unele trasaturi facand-o sa vrea sa se apropie, sa il atinga si sa ii cunoasca fiecare particica din el. Era o dorinta noua, una care inflorea inauntrul ei si o facea sa simta fiori calzi in tot trupul.
  
  Se lasa in bratele lui, asezandu-si capul pe umarul sau, simtindu-se mai fragila ca niciodata in bratele lui.
  "- Ar trebui sa mergem, nu e bine sa intarziem." ii zambi Isabella sotului ei, apoi dadu sa se intoarca si sa mearga catre usa, cand el o prinse bland de mana si o intoarse cu fata spre el:
  "- Dar.. iubito, nu stii vorba Regina nu intarzie niciodata - toti ceilalti vin prea devreme ?"
  Isabella rase scurt, apoi incerca sa adopte o postura serioasa si mandra, ridicandu-si barbia putin si ridicand o spranceana raspunse:
  "- Dar desigur, regele meu. Doar ca si eu, si tu stim foarte bine ca aceasta vorba este dintr-un film si.. nu se prea aplica in realitate." facu o fata ce voia sa fie trista, apoi se incrunta ganditoare si continua: "Mai ales cand nu suntem regi."
  
  Cei doi rasera, apoi iesira din camera si mersera spre sufragerie, unde parintii fetei discutau in fata semineului in care ardea un foc jucaus.
  "- Oh, uitati-va la voi ! Sunteti superbi !" exclama mama Viperinei ridicandu-se din fotoliu si privindu-i admirativ.
  "- Absolut." aproba tatal fetei stand comod pe fotoliu, cu pipa in gura si eliberand un fum fin; Isabella il privi putin, apoi realiza ca arata exact ca acei oameni sofisticati din filmele alb-negru. Rase in sinea ei.
  Cei doi isi aruncara o scurta privire si un zambet cald, apoi le multumira. Matt se uita la ceasul batran si masiv din coltul camerei si observand ora destul de tarzie, ii facu semn Isei catre acesta. Ea facu ochii mari si fara sa mai stea pe ganduri, se adresa parintilor ei:
  "- Noi ar trebui sa mergem."
  
  Dupa ce mama sa o imbratisa si o ruga sa o salute pe matusa Quinn din partea ei, cei doi plecara. Noaptea invaluise cu totul satul vrajitoresc si luna domnea acum pe cerul ca de cerneala.
  "- Nu avem mult de mers, dragule, stai linistit." raspunse Isabella la intrebarea nerostita a lui Matt, apoi il lua de mana si ii zambi mandra.