Keep calm and change everything

[Georgia Harris]

Umbrele cenusii dansau in lumina crepusculului de iarna. Culorile cerurului intrau intr'o lupta de contrast cu intumecimea zidurilor Castelului Hogwarts si domeniul decolorat. Pe fereastra uriasa se vedea perfect acel tablou atat de unic si magic incat intr'un singur loc din lume poate fi vazut, numai aici, printre splendoarea Hogwarts'ului amestecata cu uimitorul peisaj. Coridoarele erau aproape goale, dupa cum se parea era vremea cinei. Marea Sala era plina de elevi, iar mesele pline de merinde, ca de obicei. Un singur lucru era schimbat, Georgya nu era in Marea Sala. Fata statea pe un coridor pe care nu mai fusese pana acum, un coridor mai intunecat si mai straniu ca multe altele, fetei asta ii trebuia: liniste si intuneric.
Cum s'a putut intampla asa ceva! isi repeta in soapta fata pierduta de toate.
Cercetasa se uita pe fereastra, dar nu vedea nimic din ce era afara, se putea spune ca privea prin fereastra,prin peisajul acela extraodinar, prin munti, privea undeva departe, in alta tara, alta vreme sau poate chiar in alta lume. In acel moment intreaga lume vizibila, colorata si zgomotasa, era la fel de transparenta, insesizabila si tacuta ca simpla sticla a ferestrei prin care privea, doar daca rupta de firul realitatii ar incerca sa treaca dincolo de sticla, doar atunci cand nu ar reusi si s'ar lovi de ea, si'ar da seama ca intr'adevar exista.
Fata uitase pana si de ea. Statea in fata ferestrei de la primele ore ale dupa-amiezii. In timpul acesta nimeni nu trecuse pe acel codor, nimeni nu o cautase suficient se bine pentru a o gasi. Oare chiar nimeni nu ii facuse griji sau isi pusese intrebari in legatura cu locul unde ar putea fi si cu ce s'a intamplat cu ea? Dar pana la urma de ce le'ar pasa altora de ea ? De ce, daca nici ei nu ii mai pasa de le pasa sau nu ?
Acesta era momentul in care dorea mai mult ca oricand sa aiba alaturi pe cineva care sa nu piarda timpul cu a intreba ce s'a intamplat, ci sa stie totul ca trimis prin telepatie, sa o ajute, macar prin simplul fapt ca este acolo. Dar tocmai acum nu era nimeni. Parea ca toti plecasera subit din Castel. Dar ce conta? Ce conta daca nu are pe nimeni acum?Macar se avea pe ea, macar ea nu se parasise pe sine complet!

Ps: Oricine, dar maxim doua persoane.