give me a reason to believe

[Veronique A. Dupont]

• Urca scarile incet fara ca vocea ei sau a baiatului sa disturbe linistea perfecta ce-i inconjurau. Singurul sunet ce se putea auzi era paraitul scarilor a caror lemn pocnea de fiecare data cand talpa groasa a bocancilor fetei pasea pe el. Il tinea pe viperin inca de mana, dar cu fiecare pas ce facea, stransoarea se lasa, iar degetele lor se departau incetul cu incetul. Stia ca mai avea putin si-i putea da drumul de tot. Rasufla linistita la acel gand pentru ca se simtea peste masura de ciudat tinandu-l de mana.
  
  'Nu cred ca este nevoie. Suntem in siguranta aici' raspunse ea auzind intrebarea viperinului.
  Se aseza pe unul dintre scaunele ce stateau parasite langa fereastra. Camera era slab luminata deoarece micile deschizaturi de sticla erau prea murdare pentru a permite intrarea soarelui prin ele, dar scanteia aceea slaba ce reusea sa treaca prin obloane era suficienta pentru a descoperi straturile de praf ce acopereau mare parte din mesele de lemn si din podeaua crapata de trecera timpului.
  
  'Ce faci de Craciun?' intreba fata visatoare.
  Ura acea intrebare pentru ca toata lumea obisnuia sa i-o puna cu putin inainte de inceperea sarbatorilor de iarna, si cu totii oftau cand aflau ca intreaga sa familie murise, iar ea n-avea cu cine sa petreaca Craciunul. In acel an, insa, avea sa fie diferit deoarece Isa o rugase sa-si petreaca vacanta impreuna cu ea, Lexie, Matt, Raizen si Kennya la castelul familiei viperinei din Pestera lui Godric.