Can you lay your life down, so a stranger can live ?

[Isabella River]

• Se aseza putin neglijenta pe patul rece si simti cum durerea o strapunge ca niste sageti ascutite. Stramba putin nas si ramase asa, in capul oaselor, cu mainile pe langa corp, privindu-si piciorul drept care era intins si infasurat in o gramada de bandaje albe.
  Ofta adanc si se stramba la bandajele ce nu ii permiteau sa-si miste in vreun fel piciorul.
  Privi in jur la camera simpla cu peretii albi, cu cele doua siruri de paturi si ferestrele mari din capat. Numai gandul ca avea de stat in acel loc vreo patru zile o facea sa se enerveze, iar mai apoi, o deprima incet, incet.
  "Eu nu am ce sa caut aici." isi spuse Viperina in gand.
  
  Ii displacusera spitalele - defapt le urase - inca de cand era foarte mica si ii compatimea pe cei care erau obligati sa stea acolo nu numai pentru bolile sau ranile pe care le aveau, ci si pentru simplul fapt ca trebuiau sa stea acolo. Dar de data aceasta se compatimea pe ea insasi, pentru ca era singura in incaperea simpla.
  Aripa Spitalului din Catelul Hogwarts arata destul de bine, era adevarat, dar asta nu schimba ceea ce era defapt si nici aroma insuportabila de medicamente din aer. Isabella nu putea sa o suporte si nici nu se putea preface ca era in alta parte; gandul ca era inchisa acolo chiar si pentru cateva zile, o facea sa innebuneasca.
  
  "Nu am ce sa caut aici." gandi hotarata. "Ma pot misca si pot merge foarte bine si cu.. chestia asta."
  Incerca sa se ridice si sa mearga pana la fereastra, dar cand piciorul sau drept atinse podeaua, o durere insuportabila isi facu aparitia si ii strabatu glezna, urcand pana in genunchi, iar mai apoi in coapsa. Facu o grimasa de durere, apoi se prabusi inapoi pe pat.
  "Sau poate voi sta aici un timp.. Bravo, Isa."
  
  OFF: Oricine.