Just...forget me .

[Eliza G. Blest]

Just me and Odette Malfoy

Zidul de caramizi rosiatice statea neclintit in fata viperinei , maiestuos si stralucea in lumina pala a soarelui stins de la apus . Unde sangerii veneau dinspre globul de la orizont , fortand-o pe fata sa isi ia privirea de la el . Bagheta din pana de ulm se afla pe langa copr , stransa in pumn , apoi , fusese ridicata si indreptata spre acele caramizi puse in ordine una peste alta . Le atinsese , pe rand , fiecare bucata dandu-se in spate apoi , o intrare se realizase prin strangerea acestora . Eliza inaintase , pas dupa pas , trecand de arcul de caramizi . Privise in urma ei , acestea revenind la forma lor initiala . "Intotdeauna reuseste sa ma surprinda magia asta . " Pufnise dezaprobator si ii intorsese spatele , indreptandu-si pasii spre aleea Diagon . Aceasta era pustie , batuta de vantul aprig ce venea si pleca , apoi revenea , fluturandu-i roba neagra a fetei . Isi pusese gluga pe cap si ignorand atingerea rece si usturatoare a fenomenului , inaintase nepasatoare fara sa arunce o privire in jur . Stia ca nu avea niciun rost sa dea vreo importanta acelui cimitir locuit numai de pasari salbatice , dar , in sinea ei , avea senzatia ca niste fiinta o priveau cu ochi rai .

Grabise pasul , inima fetei incepuse sa bata tot mai tare , pe parcursul drumului . "Ce naiba ! De acum imi este frica sa merg printr-un spatiu gol . Nici in Padurea Interzisa nu am avut parte de asa ceva ! "
Daduse coltul , intrand intr-un tunel intunecat . Coborase scarile umede si invechite , mirosul inchis al locului sufocand-o pe Liz . Isi dusese instinctiv mana la nas , acoperindu-l cu maneca robei . Mirosul parfumat al acesteia , de lavand , o binedispunea pe fata , zambindu-si . Insa , in neatentia ei , intrase in ceva moale si se lovise puternic la cap in momentul in care daduse de soliditate . Icnise de durere apoi isi frecase capatana energic .
"Care naiba esti ," injurase viperina , aruncandu-i o privise urata acelei persoane .