The light is gone

[Katya Sokorov]

In aceasta dimineata m-am trezit extrem de agitat. Trebuia sa primesc o comanda, dar nu aveam chef de nimic. Totusi eram nevoit sa o fac, caci era ceva special pentru sefu'. M-am imbracat rapid si am iesit din casa atat de nervos incat nu ma mai recunosteam. Nu pot sa inteleg de ce sunt asa. Oare era din cauza Alexandrei?Poate Alexandra? (mai scurt si mai masculin) Ei bine, da .. multi ar crede ca nu poti fi indragostit de o persoana pe care ai vazut-o atat de rar, insa eu sunt sigur ca poti. Cel putin mie mi s-a intamplat, deci asa ca (suna mai bine) parerea celorlalti e egala cu zero pentru mine.

Restul e ok.
Mai departe.

Sunt trezita din amalgamul de ganduri de niste latraturi puternice venite din intunericul din departare. Asta era Max. Un caine puternic de atac si cel mai bun prieten al meu. Daca Max aparuse aici, inseamna ca Ryan, unul din prietenii mei de familie aparuse cu masina sa ma duca acasa. Fara alte cuvinte m-am indepartat de Simon disparand alaturi de Max in intunericul statiei de metrou si disparand din acea zona ca si cum nu as fi fost. Eram foarte buna la disparitii si aparitii bruste. Pe drum nu am facut decat sa oftez si sa ma mustre constiinta ca am lasat ceea ce iubeam acolo. “Iarta-ma Simon, dar dragostea nu exista in intunericul vietii mele!”. Acest gand eclipsandu-mi mintea.

APOI.

Nu-mi venea sa cred ca m-a lasat in mijlocul drumului pe langa nenorocita asta de statie de metrou. Orice sanse imi facusem .. pur si simplu au disparut ca prin magie. Pentru ce mi-a lasat banii sai? Ei bine, de fapt pentru asta venisem: sa ii inmanez comanda si sa ma intorc la sefu' cu bani. In acest moment insa nu imi pasa deloc de asta, ci de faptul ca Alexandra nu ma bagase in seama desi ma apropiasem oarecum de ea. De ce facuse asta? M-a facut sa ma simt oribil. Voiam sa plec, dar am ramas inca inca eram traznit. Gandurile mele zburau de colo-colo, cele mai multe indreptandu-se ca un sarut de inger prin aer catre acea fata care m-a umilit. Pentru prima data m-a umilit o fata! Acest lucru era chiar ciudat (era un typo ) in viata mea.

Imi distrusese toate sperantele fata de ea. Daca crezusem vreodata ca ar putea fi ceva intre noi .. acum nu mai e asa. Am de gand sa ii cer la Big Boss sa ii spuna celulilalt sa nu o mai trimita pe ea sau .. mai bine: sa nu ma mai trimita pe mine sa iau banii cand e vorba de o comanda. Ia stai .. de ce sa ma las asa de usor? Am de gand sa o cuceresc si jur ca, desi nu va fi curand : odata se va intampla!

APOI.

stai. asta e tot =))