The Ghost of Christmas

[Salathiel Donnerkrieg]

Pare ca ai
Teama sa fugi de trecut.
Nu poti sa dai
Vina pe tine.
Poate nu ai,
N-ai timp sa mai speri...

doar Sal si Wilfred

Era aproape miezul noptii si luna facea ca fulgii mari de zapada ce cadeau lin prin aerul inghetat sa straluceasca cu sclipiri gingase. Zapada cufundase totul intr-o liniste profunda, acoperind deopotriva case si drumuri, dealuri si paduri, lumini si umbre. Doar sumbrul cimitir strapungea decorul imaculat cu crucile si monumentele sale invechite ce se iveau negre si posomorate de sub zapada alba.
In fata unui cavou uitat de vreme, cuprins de tulpini groase de iedera si cu un acoperamant alb de nea desupra, Salathiel murmura ceva nedefinit, acoperit de suieratul vantului. Fulgii de zapada il loveau fara sa-i provoace vreo reactie, deoarece pielea ii era de mult rece si ochii nemiscati.
Craciunul nu insemnase mare lucru pentru el niciodata, de aceea nu i se parea mai deloc trist sa stea aici in seara de Ajun, privind la mormantul parintilor sai, in loc de a petrece undeva cum majoritatea oamenilor din lumea intreaga o faceau. Dupa ce termina de murmurat vechiul cantec, Sal scoase de sub roba o sticla de vin pe care o luase cu o zi inainte din pivnita ramasa sub daramaturile vechii lui case. Facu un semn din mana si un pahar aparu. Il umplu incet si se aseza pe una din treptele acoperite cu zapada ce duceau spre intrarea in cavou.
Sorbi putin, apoi sopti inspre usa inchisa:
"Cred ca nu va urasc chiar asa de mult pana la urma..."