The Ghost of Christmas

[Wilfred Donnerkrieg]

Miros de sange? Nu. Miros de vin. Doar o amintire de miros, pentru ca fantomele nu pot simti cum trebuie acest lucru. Dar era de ajuns pentru ca batranul devorator sa se ridice din hruba intunecata in care medita de cateva zile. Se ridica usor si fu oarecum surprins vazandu-si nepotul stand pe scarile reci, soptindu-le parintilor sai care nu mai existau nici macar sub forma de fantoma ca nu ii uraste chiar asa mult. Era noaptea dinaintea Craciunului, o noapte pe care Wilfred o ura dintotdeauna.

"Eu zic ca nu-i urasti deloc, Salathiel, nepoate. Si pana la urma tot aici ai ajuns. Printre devoratori, fie ei si morti."

Daa era vreo posibilitate ca Sal sa continue traditia familiei in loc sa fie un aparent luptator pentru cauza Ministerului, desi lupta impotriva naturii sale il facuse mai mult un vrajitor antisocial, daca acest lucru era deci posibil, atunci el, Wilfred, avea sa il realizeze. Avea multe planuri pentru a se face remarcat chiar si ca fantoma, dar puteau sa astepte deocamdata. Avea timp, avea tot timpul din lume.