give me a reason to believe

[Salathiel Donnerkrieg]

Probabil viperina avea dreptate, dar Sal era mult prea preocupat cu sentimentul ciudat pe care il avea ca sa se gandeasca la acest aspect al problemei. Era ceva familiar in aer, ceva ce nu ii dadea pace pentru ca parea sa se apropie tot mai tare si mai tare. Mai traise asa ceva, isi aminti, dar nu stia cand. Isi dadu seama cu cateva secunde inainte sa se intample...

Rosu si verde. Verdele se preface in rosu, dar nu pentru ca ar vrea, ci pentru ca rosul e atat de atragator incat il cuprinde. Phoebe. Phoebe e aici. A fost mereu aici.
Oare?
Ea.
'...si o sa omori orice devorator iti iese in cale..nu asa suna promisiunea?'
'Phoebe, aveam zece ani'
'Si te-ai fi oprit la zece ani daca nu eram eu...'
Orice.
Devorator.



"Phoebe. Devorator..." bagui Sal, privind in gol, apoi cu o tresarire puternica o fixa pe Ronnie cu privirea. Aproape ca ii venea sa scape o lacrima, dar stia mai bine de atat. Viperina trebuia chiar sa il creada, pentru ca altfel ar fi fost nevoie de explicatii pe care nici el nu stia daca le poate da.

"Ai avut dreptate sa pleci de langa mine, Ronnie. Avem amandoi prea multe lucruri ascunse in trecut ca sa ne putem cunoaste si avea incredere unul in celalalt. Banuiesc ca nu ne vom mai intalni de acum in situatii prea placute. Multumesc pentru ca ai incercat..."

Privi spre viperina, asteptand reactia ei. Era la fel de frumoasa ca atunci cand o vazuse prima data, dar acum Sal stia ca frumusetea nu era unul din lucrurile de care se putea bucura. Destinul lui era unul care nu implica deloc frumosul, ci doar binele. Un bine pe care altii nu puteau sa il faca.