Long night

[Eliza G. Blest]

Soapte...soapte peste soapte se izbeau de gandurile reci ale viperinei , aceasta devenind confuza si disperata . Ura complet momentele in care mintea ei o lua razna , ca.si cum , ar vrea sa faca totul dupa voia ei . Desi,daca mintea Elizei ar fi o persoana si ar sta in fata ei,ar ucide.o pe loc,fara drept de o rugaminte . Ii venea sa se traga de par , sa ramana fara si cu firele verzui care erau in mainile ei , sa.arda , odata cu pielea mea . Asa,cu siguranta s.ar simti mai bine . Isi zambise multumita de asa.zisul plan de atac impotriva propriei persoane , apoi ascunsese ideea intr.un colt al mintii , cum facea adesea , parca.aruncand un obiect peste altele mai putin valoroase ,sau chiar la fel. Nu ii mai pasa . Avea sa ajunga undeva , si se va pierde , pana cand viperina se va inchisi sa il caute , doar in momentele de frustare profunda.

O voce cunoscuta venise de nicaieri lovindu.se puternic de zidul puternic de sticla al mintii fetei,mii de cioburi cadeau cu zgomot de o podea de ciment. Se trezise la realitate privind in jurul ei buimaca , cautand vocea de unde venise. O gasire , se afla in fata ei ,la o departare de cativa metrii. Zambise la aceasta , recunoscund usor acea persoana.
"Lexie,ce surpriza sa te revad. Nu ma asteptam sa dau peste tine intr.un timp atat de scurt",spusese viperina ,chicotand amuzata. Ochii violeti sclipeau in lumina slaba a razelor lunii ce se strecurasera prin crapaturile din perete.