i need somebody to save my immoral soul

[Victor A. Olivier]

• . Morreen simtea ca nu mai avea cum sa mai iasa de acolo. Persoana de dincolo de usa nu-i raspundea, deci era posibil sa fi plecat, iar altceva nu mai avea ce face. Vrajile nu functionau in aceasta camera vrajita, iar ea era mult prea slaba pentru a putea sparge usa, sau ceva. Asa ca abandona totul, lasand soarta sa decida daca va avea sa mai traiasca sau nu. Fara sa-si dea seama, ca prin minune, usa se deschise si in camera intra Lexie. Morreen ridica ochii ei mari, care acum aratau ca ai unui caine batut, si o privi indurerata. Era atat de bine sa vada un om, oh!, era atat de bine. Se repezi la ea, si cu ultimele puteri de care credea ca mai dispune o imbratisa, uimita de lacrimile care i se adunasera in colturile ochilor.
  "Oh, Doamne! Nu-mi vine sa cred!" , murmura ea incet, inca strangand-o pe Viperina.
  Brusc, isi dadu seama ce facea, si ca si cum vechea Morreen se intoarse, se desprinse rapid, si o privi cu aceasi privire de gheata care o caracteriza.
  "Nimic special, doar am fost prinsa intr-o retea de traficanti de potiunile Fericirii, care s-au gandit sa ma inchida aici, pentru ca le-am aflat secretul. In orice caz, iti multumesc, fara tine probabil as fi murit."
  Se uita la usa pe care Lexie o deschise, si pe care, cu doar cateva minute in urma, o despartea de persoana care o deranjase,si care nu ii daduse drumul. O fata cam de varsta lor, cu parul de un blond inchis, spre saten, si ai carei ochi nu-i putea vedea, se uita la ele infricosata. Viperina se intreba cine o fi aceasta persoana pe care vrajitoarea o numise Jackie.