Long night

[Lexie Stryder]

• "Ai dat jos o statuie din sala armurilor?" intreba Lexie, intr-un fel surprinsa. "OK, te declar castigatoare pentru ca e mai rau decat orice ce am facut eu pana acum."
  Ofta, ferindu-se de privirea celeilalte viperine.
  "Nu prea fac eu rele. In afara de farse minore care imi provoaca doar detentie si pedepse stupide." Se incrunta. "Nu am omorat niciodata pe nimeni. Parintii mei m-au pus. Si nu pot sa o fac. Nu stiu ce e in neregula cu mine, insa nu pot. Pur si simplu. Nu ma asteptam niciodata ca jobenul sa ma sorteze la viperini. Imi doream, insa nu ma asteptam."
  Lexie zambi melancolic si se aseza si ea inapoi pe scutul mare de langa ea. Isi inchise ochii pentru o secunda, apoi ii deschise incet. Se uita in jur, memorand camera. Pur si simplu nu voia sa dea de ochii lui Eliza. Se astepta ca din clipa in clipa sa ii observa ochii movulii cu o sclipire de judecata, sau gandindu-se la ce fel de viperina mai e.
  Intr-adevar, ce fel de viperina mai e si ea? Atat de lasa...
  Isi ridica privirea si se uita drept in ochii Elizei.