and the mirrors gonna fog tonight

[Victor A. Olivier]

• Morreen se uita ca trasnita in sticla, nevenindu-i sa creada. Arata exact ca Oglinda lui Erised, insa nu se putea sa nu ii arate nimic, doar propria reflexie. Lasa ochii in jos, abatuta, si gandurile ii fura ravasite de cineva care intra in camera. Se uita curioasa la el, incercand sa-si aminteasca unde mai vazuse chipul lui asa familiar, insa isi dadu seama ca se mai intalnisera de cateva ori in Camera de Zi a Viperinilor, iar roba cu insemnele verzi si argintii ii confirmara. Zambi putin, auzindu-i cuvintele si se uita din nou la oglinda.
  "Poate se vor implini candva, aceste vise. Macar sa le ai", ii spuse cu o urma vaga de tristete in voce. I se parea mult prea ciudat sa nu poti avea dorinte, ea, care era atat de visatoare, si dornica de atat de multe lucruri. Insa ultimele cuvinte ale vrajitorului o facura sa realizeze ca avea dreptate. Asta chiar nu era Oglinda adevarata, cel putin, ea spera din tot sufletul sa nu fie. Realiza incet, ca sub toata armura de gheata sub care se ascunsese, inca mai zacea o persoana careia ii pasa, suferea si dorea. Facu imprejurul obiectului masiv, ajungand in spatele ei, si citi, cu voce tare, cuvintele aurite: "A world full of travellers"
  "Ce vrea sa insemne asta?", spuse ea, vorbind mai mult pentru sine. Era destul de ciudat sa scrie asta pe spatele unei oglinzi, care, pe deasupra, mai era si uzurpatoarea alteia. Cu siguranta ca ziua avea sa devina una destul de ciudata.