Invasion in my mind...

[Vladimir Anisim]

• Nu știa de ce era acolo, poate curiozitatea lui nemărginită îl dusese acolo altceva nu-i venea în cap. De când soarele răsărise nu avea deloc o stare, se plimba, vorbea cu toți dar toate conversațiile lui până când a fost întrerupt de câteva picături de ploaie însă nu l-a deranjat. Și-a continuat plimbarea de dimineață cu un mers degajat iar câteodată se mai oprea pentru a privi ba o floare, ba un copac . . .
  
  Totul fusese monoton, își ciufuli părul puțin ud și grăbi pasul cu gândul să se întoarcă. Seara se lăsase de ceva vreme (nici nu observase) . Nu după mult timp începu să alerge dar se opri brusc în stradă și privi în jur. Zâmbi când văzu cimitirul și își schimbă ideea : în acel timp nu se mai gândea cum să ajungă acasă ci doar la ce ar putea vedea în acel loc. Scoase mâna din buzunar și privi ceasul - era în jur de șase.
  
  ” Perfect ” a spus și a intrat. S-a plimbat printre morminte indiferent și se opri brusc într-un colț neluminat al cimitirului. Se cocoță pe o piatră și își îndreptă privirea către lună.