Beeing loved

[Vladimir Anisim]

• Fusese luat prin surprindere de lovitura ei însă pentru el durerea era ceva ca o poezie : frumos , greu de înțeles. Clipi des și zâmbi. Își duse mâna la gât și-și atinse ușor locul lovit și ridică ușor o sprânceană. Îi luă mâna din părul său și se strâmbă scurt.
  ”Nici eu. Mama m-a uitat... cred.” a spus nepăsător , privind pe fereastră apoi s-a întors brusc. ”Și mie mi-a fost dor de tine” a continuat prietenos , cu un ton cald. Se așeză lângă prietena lui blondă , acolo pe jos, în aceiași poziție.
  ”Frumoasă ești” a zis , imaginându-și că e poet. Gesticula haios , privind-o. ” ... ca un trandafir abia înflorit” continuă apoi zâmbi larg.