It's not me, it's you

[Lucas Hale]

Pasii i se pierdeau in zapada ce scartaia puternic sub picioarele lui. Mergea alene pe strada cufundata in liniste, cu mainile adanc bagate in buzunare. Abia asteptase sa se faca week-end ca sa poata pleca de la castel. Simtea ca avea sa innebuneasca daca mai ramanea acolo cat de putin. Nu isi facuse aproape niciun prieten. Nu ca s-ar fi plans, sa nu se inteleaga totusi gresit. Era tipul acela de om care prefera prorpria compania. Si ajunsese la concluzia asta dupa ani lungi de incercari. Totusi, cateodata ii era dor de vechii prieteni - de prietenii care mersesera toti la Durmstrang. Mda, doar el reusise performanta de a ajunge la Hogwarts. De ce? Nu stia; pana si parintii fusesera la acea scoala.

Auzi insa niste voci in spate si incetini pasul. Curiozitatea reiesi la iveala pe chipul lui, facandu-l sa vrea sa afle cine erau. Mai mult ca sigur niste fete - probabil trecute de anul VII. Una din ele parea chiar matura.

Se intoarse si le analiza cum mergeau si vorbeau in acelasi timp. Avea senzatia ca le mai vazuse prin castel. Una din ele era sefa de casa - deci pe ea chiar o stia. Insa cealalta tanara nu parea a fi amintita prea mult printre gandurile sale. Desi o vedea constant in Marea Sala si o stia de undeva; avea in jur de 20 de ani si ocupa o functie la castel. Se lasa insa pagubas, convins ca putea afla chiar de la ele asta. Incepu sa mearga mai repede, ajungand curand in spatele lor.