Invasion in my mind...

[Vladimir Anisim]

• Se plictisi repede și se dădu jos. Își ridică mâinile, încercând să prindă într-o poză imaginară locuri din cimitir și atunci îl observă o siluetă. Și-a lăsat mâinile pe lângă corp și oftă prelung. Stătu mai puțin de zece secunde să se gândească ce să facă apoi, de suse la necunoscut. Nu era el genul care să bage pe cineva în seamă într-un loc ca acela, dar avea chef să vorbească și el cu cineva și cum nu era nimeni și avea de ales : ori să plece ori să meargă la el sau ea (nu văzuse prea bine) deci - să vorbească.
  ”Salut” a spus ducându-se lângă necunoscut. ” Grozav, Einstein! ” își spuse și zâmbi involuntar. Inspiră prelung și-l privi pe necunoscut. Nu-l interesa prea multe despre el, dar simțea că îl știe de undeva. Dădu din umeri gândindu-se la ce pretext ar putea folosi ca el să vorbească cu Vlad dar nu găsi nimic așa că o lăsă baltă și doar îl privi.