Runaway

[Dimitri Belikov]

Privise cerul negru al noptii pana ce frigul ii intra in oase dar refuza sa plece de pe balconul spatios al turnului. Simtea ca stele pot sa ii spuna secrete, povesti de adormit copii pe care doar cei cu adevarat merituosi le puteau deslusi adevaratul talc. Incerca sa gaseasca carul mic apoi pe cel mare dar intr-un final reusi sa le vada pe amandoua. Gandurile ii zburau aiurea, am sus decat stele undeva unde nici nu isi imaginase ca ar fi putut ajunge. Ar fi preferat sa ramana in dormitor sau in camera de zi unde era cald iar vantul rece nu putea sa patrunda asa de usor. Oare ce faceau acum colegii lui? Invatau? Se bucurau de frumoasa ascensiune a Viperinilor in clasament sau doar... dormeau?! Poate raspunsul erau toate sau chiar nici una.

Vantul rece il izbi in plin trezindu-l la realitate. Ii ciufului parul dar era deja obisnuit cu chestia asta si desi ignorase frigul de pana atunci decise ca era mai bine sa plece de acolo si sa se intoarca in pivnita sau sa isi gaseasca un alt loc de meditat si pus planuri copilaresti la cale. Asadar, isi trase in graba pelerina cu insemnele Viperinilor pe umeri si parasi locul sau de meditat.

Pasi il purtara pret de cateva clipe prin intunericul strapuns pe ici-colo de lumina tortelor menite sa ii indrume pe elevi rataciti. Economie... isi spuse in gand urmat de o injuratura. E opri pret de o clipa cand atentia ii cauza asupra unei lumini umblatoare, cu siguranta varful unei baghete. Isi cauta repede prin buzunare bagheta lui sperand sa nu o fi uitat in turn dar din fericire o avea la el. Apropriindu-se de ea, isi dadu seama ca nu era nici un pericol, doar o fata care iesise din turn. Se incrunta usor incercand sa incercand sa isi aminteasca cum o cheama. Nimic. Nici o informatie legata de ea. Buna! Ii raspunse la salut atunci cand fura destul de aproape pentru ai vedea mai bine chipul.